1.2. Certificatul de înregistrare şi statutul de rezident

 

În baza unei declaraţii de înregistrare, primăria eliberează un certificat de înregistrare. Acest act statutează practic calitatea de rezident.

Persoana care se prezintă pentru a face declaraţia de înregistrare trebuie să aibă asupra sa un act de identitate valabil, contractul de închiriere a unei locuinţe semnat de către proprietar, împreună cu:

​

 a) pentru salariaţi:

– contractul de muncă în original (datat şi semnat de către cele două părţi); sau

– scrisoarea de intenţie de angajare (datată şi semnată de către viitorul angajator);

 

 b) pentru cei cu statut de independent:

– copie legalizată a autorizaţiei de stabilire şi, respectiv, de desfăşurare a unei activităţi comerciale pe teritoriul Luxemburgului; sau

– copie legalizată a scrisorii primite din partea Ministerului Claselor Mijlocii (Ministère des Classes Moyennes), certificând că o astfel de autorizaţie de stabilire nu este cerută pentru activitatea ce urmează a fi desfăşurată; sau

– copie legalizată a autorizaţiei de profesare (pentru profesiile de medic, kinetoterapeut etc.);

sau

– dovada de înscriere în Ordinul Avocaţilor, Arhitecţilor etc.; sau

– contractul de prestări servicii;

​

 c) pentru studenţi:

– dovada înscrierii la o instituţie luxemburgheză autorizată de învăţământ public sau privat cu scop principal de studiu sau de formare profesională;

– declaraţie prin care studentul afirmă că dispune de suficiente resurse financiare, astfel încât nu riscă să devină un  beneficiar al sistemului de asistenţă socială;

– asigurare medicală, atât pentru student, cât şi pentru membrii familiei care îl însoţesc;

​

d) pentru persoanele fără activitate (persoane care nu beneficiază de dreptul de a rezida în virtutea altor dispoziţii de drept comunitar):

– un act care să facă dovada că solicitantul dispune de suficiente resurse financiare, astfel încât nu riscă să devină un  beneficiar  al sistemului de asistenţă socială;

– asigurare medicală, atât pentru solicitant, cât şi pentru membrii familiei care îl însoţesc.

​

Pentru informaţii suplimentare pot fi consultate următoarele site-uri:

www.mae.lu (site-ul Ministerului Afacerilor Externe şi al Imigraţiei);

www.vdl.lu (site-ul primăriei oraşului Luxemburg);

sau se pot obţine informaţii direct la:

 

Bierger-Center Luxembourg

Centre Hamilius

44 pl. Guillaume II,

2090 Luxembourg

​

Telefon: +352 4796-2200

Fax: +352 2627 0999

bierger-center@vdl.lu

 

Important! Copii legalizate ale diferitelor documente se pot face la primăria de care aparţineţi cu locuinţa. La Bierger-Center, în Piaţa Hamilius din capitală, legalizarea unui document costă 2 euro. În Luxemburg, copiile legalizate sau traducerile efectuate de un traducător autorizat nu trebuie certificate de notar.

 

 

1.3. Dubla cetăţenie

 

În ianuarie 2009 a intrat în vigoare Legea din 23 octombrie 2008 care stabileşte noile norme de obţinere a cetăţeniei luxemburgheze şi introduce principiul de dublă cetăţenie. Scopul acestei legi este de a permite societăţii luxemburgheze să se adapteze la schimbările survenite în ultimele decenii şi de a contribui astfel la favorizarea integrării rezidenţilor străini din Luxemburg.

Cu alte cuvinte, după dobândirea cetăţeniei luxemburgheze, cetăţeanul român va avea dublă cetăţenie.

Sub rezerva convenţiilor internaţionale şi a legilor în vigoare în Marele Ducat, orice persoană care posedă, în afara cetăţeniei luxemburgheze, una sau mai multe cetăţenii este considerată de către autorităţile din Marele Ducat, în relaţiile cu acestea, ca fiind exclusiv cetăţean luxemburghez.

​

 1.4. Dobândirea cetăţeniei luxemburgheze prin procesul de naturalizare

 

Cetăţenii români pot obţine cetăţenia (la nationalité) luxemburgheză prin procesul de naturalizare. În urma acestui proces, individul beneficiază de toate drepturile civile şi politice asociate calităţii de cetăţean luxemburghez.

Legea din 23 octombrie 2008 privind cetăţenia luxemburgheză constituie o importantă reformă a procesului de naturalizare din perspectiva condiţiilor ce trebuie să fie îndeplinite, a procedurii de urmat şi a căilor de recurs.

​

Legea urmează să fie revizuită in 2017.

​

Principalele noutăţi pot fi rezumate după cum urmează:

– Prin aplicarea principiului de dublă cetăţenie, persoana care solicită dobândirea cetăţeniei luxemburgheze nu mai este obligată să renunţe la cetăţenia sa de origine.

– Se prelungeşte perioada minimă obligatorie de rezidenţă prealabilă depunerii dosarului (a nu se confunda cu obținerea propiu-zisă a cetățeniei),  garanție a integrării sociale, de la cinci la şapte ani.

– Este introdusă condiţia cunoaşterii limbii luxemburgheze. Solicitantul trebuie să treacă o probă de evaluare a competenţelor lingvistice orale. Prin stabilirea unui nivel de competenţă lingvistică (înţelegere şi exprimare orală) legislatorul se asigură că persoana candidată la naturalizare este capabilă să participe la viaţa socială şi politică a Luxemburgului.

 

Important! Costul cursurilor de limbă luxemburgheză şi al probei de evaluare a competenţelor lingvistice este rambursat de statul luxemburghez, în conformitate cu reglementările în vigoare în Marele Ducat.

 

– Se prevede obligativitatea de a urma cursuri de educaţie civică. Acestea permit solicitantului să dobândească cunoştinţe privind drepturile cetăţeneşti fundamentale şi instituţiile luxemburgheze.

– Se precizează condiţiile de onorabilitate pe baza unor criterii obiective, care permit să se aprecieze corect dacă solicitantul prezintă suficiente garanţii de onorabilitate. Astfel, există posibilitatea ca dosarul de naturalizare să fie suspendat în cazul în care solicitantul este implicat într-o procedură penală.

– Se creează o procedură administrativă unică specială care să simplifice şi să accelereze tratarea solicitărilor de naturalizare. Printre altele, aceasta prevede ca dosarul de naturalizare să fie trimis de la administrația locală la Ministerul de Justiţie, fără să mai treacă pe la comisariatele districtuale; nu mai este necesară sesizarea de recomandare către consiliile comunale şi către Consiliul de Stat; se precizează că ancheta administrativă va fi realizată la nivelul Ministerului de Justiţie – Serviciul de Naturalizare (Service de l’Indigénat); se prevede obligația autorităţilor de a lua o decizie într-un interval de maxim opt luni de la depunerea cererii de naturalizare.

– Se precizează că persoana poate beneficia de drepturile ce decurg din naturalizare începând cu data emiterii deciziei, și nu din ziua publicării acesteia în Monitorul oficial (le Mémorial).

– Se prevede transferul puterii decizionale de la Camera Deputaţilor la Ministerul de Justiţie, care poate aproba sau refuza acordarea cetăţeniei luxemburgheze.

– Se stabilesc modalităţi de recurs împotriva refuzului naturalizării prin intervenţia în faţa Tribunalului administrativ sau a Curţii administrative.

 

Procedura de naturalizare

 

Depunerea cererii

Dacă îndeplineşte condiţiile de vârstă (minim 18 ani împliniţi) şi de rezidenţă (minimum şapte ani de rezidenţă pe teritoriul luxemburghez) solicitantul va semna şi va depune la primăria localităţii de reşedinţă o cerere de naturalizare adresată Ministerului de Justiţie. Cererea şi dosarul de înregistrare se depun personal de către solicitant.

 

Documente necesare pentru întocmirea dosarului:

– certificatul de naştere al solicitantului şi certificatele de naştere ale copiilor (dacă este cazul);

Este preferabil ca acest certificat sa fie in noul format european care cuprinde deja traducerea in engleză si franceză.

– notă biografică cu date exacte – solicitantul va completa un chestionar;

– un certificat care să ateste durata rezidenţei permanente, întocmit de primăria locală;

– copie legalizată certificată a paşaportului solicitantului;

– un extras de cazier judiciar luxemburghez, precum şi un document similar întocmit de autorităţile române sau de autorităţile din ţările în care solicitantul a rezidat după vârsta de 18 ani (trebuie să fie cuprinşi ultimii 15 ani dinainte de depunerea cererii);

– un certificat care să ateste reuşita la proba de evaluare a competenţelor lingvistice luxemburgheze;

– un certificat de participare la cursul de educaţie civică luxemburgheză.

 

Toate aceste documente trebuie să fie traduse în limba franceză sau germană de către un traducător autorizat. Dosarul şi cererea de naturalizare vor fi trimise de către autorităţile locale direct la Ministerul de Justiţie – Serviciul de Naturalizare.

 

Decizia

Legea stipulează că decizia nu poate întârzia mai mult de opt luni de la depunerea cererii de naturalizare (considerată a fi în acelaşi timp şi declaraţie de naturalizare). Sunt prevăzute două excepţii:

– termenul poate fi prelungit dacă procedura de naturalizare este suspendată din cauza unei acţiuni judiciare penale;

– termenul nu se aplică pentru cererile de naturalizare introduse înainte de 1 ianuarie 2009.

 Naturalizarea îşi începe efectul din ziua emiterii deciziei ministeriale. Ministrul de Justiţie comunică în scris solicitantului aprobarea sau refuzul naturalizării (refuzul trebuie să fie motivat). Decizia va fi înregistrată de către autorităţile din localitatea de reşedinţă fie într-un registru special, în dublu exemplar, fie în registrul actelor de naştere.

 

Procedura specială

Legea prevede şi o procedură specială. Dacă solicitantul are sau a avut o importantă contribuţie la dezvoltarea societăţii luxemburgheze, semnalată de autorităţi, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, naturalizarea poate fi aprobată în circumstanţe excepţionale. Din iniţiativa guvernului, naturalizarea poate fi propusă chiar în absenţa unei cereri.

Cererea sau propunerea de naturalizare va fi supusă votului în Camera Deputaţilor, care va decide acceptarea sau respingerea cererii.

 

Modalităţile de recurs

Conform celor stipulate în Legea din 22 februarie 1986 privind cetăţenia luxemburgheză, cu modificările ulterioare, doar Camera Deputaţilor putea acorda sau refuza naturalizarea. Naturalizarea fiind acordată printr-o lege, refuzul Camerei Deputaţilor de a acorda naturalizarea nu putea constitui obiectul unui recurs.

Legea din 23 octombrie 2008 privind acordarea cetăţeniei luxemburgheze permite recursul, pentru a garanta consolidarea drepturilor cetăţenilor care doresc să obţină cetăţenia luxemburgheză.

Deoarece decizia ministerială de refuz a naturalizării este în fapt un act administrativ, întreaga competenţă este atribuită instituţiilor administrative. În primă instanţă, Tribunalul administrativ este în măsură să ia o hotărâre în ce priveşte recursul introdus împotriva deciziei ministeriale de refuzare a naturalizării. Apelul are loc în faţa Curţii administrative.

Nicio formă de recurs nu este însă posibilă în cazul refuzării naturalizării de către Camera Deputaţilor în baza procedurii speciale mai sus menţionate.

 

Pentru informaţii suplimentare pot fi consultate:

www.vdl.lu (site-ul primăriei oraşului Luxemburg);

www.mae.lu (site-ul Ministerului Afacerilor Externe şi al Imigraţiei);

www.mj.public.lu (site-ul Ministerului Justiţiei);

www.gouvernement.lu (site-ul guvernului).

​

1.5. Redobândirea cetăţeniei române

​

Procedura prin care o persoană care a pierdut cetăţenia română poate redeveni cetăţean român a devenit de actualitate după 1 ianuarie 2009, dată la care a intrat în vigoare în Marele Ducat de Luxemburg noua lege a cetăţeniei luxemburgheze, în care este consacrat – în premieră în Marele Ducat – principiul dublei cetăţenii.

 

Un număr important de foşti cetăţeni români – care au renunţat în trecut la cetăţenia de origine pentru dobândirea celei luxemburgheze – au acum posibilitatea să redobândească cetăţenia română, păstrând-o în acelaşi timp şi pe cea luxemburgheză.

​

Articolul 10 al Legii cetăţeniei române nr. 21/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, face referire la procedura redobândirii cetăţeniei române atât pentru persoanele care au pierdut-o după 22 decembrie 1989, cât şi pentru persoanele care au pierdut-o înainte de 22 decembrie 1989 şi descendenţii de gradul I şi II ai acestora.

Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în Marele Ducat de Luxemburg sau în Marea Regiune pot depune cererile de redobândire a cetăţeniei române la Ambasada României în Marele Ducat de Luxembourg. Acestea pot fi formulate în temeiul art. 10 alineatul (1) din

 

Legea 21/1991, precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 10 indice 1 al aceleiaşi legi.

Dosarele vor fi înaintate spre soluţionare Comisiei pentru cetăţenie. Procedura de redobândire a cetăţeniei române se încheie de regulă în 8-12 luni. Persoanele care au redobândit cetăţenia română, cu menţinerea domiciliului în străinătate vor depune jurământul de credinţă în faţa ambasadorului României în Marele Ducat de Luxemburg şi vor intra în posesia certificatului de cetăţenie română. Din acel moment, vor putea începe demersurile pentru obţinerea unui paşaport românesc, la Secţia Consulară a Ambasadei.

 

Pentru mai multe detalii privind actele necesare pentru redobândirea cetăţeniei române, persoanele interesate se pot adresa Secţiei Consulare a Ambasadei României în Marele Ducat de Luxemburg,  la numărul de telefon: 00352 264 581 64, sau luxembourg.mae.ro.