3.1. Căsătoria

 

Căsătoria în Luxemburg se poate celebra doar în localitatea de reşedinţă a unuia dintre viitorii soţi. Aici legea prevede ca intenţia de căsătorie să fie făcută publică anterior oficierii. Ora şi data oficierii se vor fixa de către biroul de stare civilă în momentul depunerii întregului dosar necesar pentru afişarea anunţului de căsătorie. Înainte de a îndeplini formalităţile solicitate de primăria localităţii de reşedinţă nu este recomandat ca viitorii soţi să îşi facă planuri care să implice o dată fixă. Ca regulă generală, primăriile din Marele Ducat de Luxemburg nu oficiază căsătorii în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale. Având în vedere durata formalităţilor ce se cer a fi îndeplinite, este recomandabil ca viitorii soţi să se prezinte la biroul de stare civilă cu cel puţin două luni înainte de data la care doresc să celebreze căsătoria. Persoanelor divorţate sau văduve care doresc să se recăsătorească li se recomandă să se prezinte la biroul de stare civilă cu dosarul complet conţinând documentele necesare cu cel puţin trei luni înainte de momentul ales.

Toate actele de stare civilă trebuie să fie traduse de către un traducător autorizat în franceză, engleză sau germană. Anunţul privind căsătoria este făcut public la primărie în localităţile de reşedinţă ale viitorilor soţi timp de 10 zile consecutiv. În condiţiile în care nimeni nu se opune căsătoriei, aceasta se va celebra în maxim un an de la data afişării anunţului.

 

Documente necesare pentru înregistrarea căsătoriei:

– copie după actul de identitate sau paşaport;

– certificat medical prenupţial, eliberat de către un medic stabilit în Marele Ducat de Luxemburg;

– certificat de naştere (în copie legalizată);

– certificat de rezidenţă (cu indicarea stării civile);

– certificat de cutumă (eliberat, de regulă, de către Ambasadă).

 

Căsătoria la ambasadă

 

Ambasada poate încheia căsătorii atât între doi cetăţeni români, cât şi între un cetăţean român şi un cetăţean străin, dacă legea statului acelui cetăţean nu se opune. Oficierea căsătoriei va avea loc după 10 zile de la data depunerii actelor. Actele redactate într-o limbă străină trebuie să fie însoţite de traducerea corespunzătoare în limba română. Este necesar ca traducerea să fie făcută de un traducător autorizat și legalizată de un notar (dacă traducerea se face într-o țară a Uniunii europene trebuie să fie prevăzută cu apostila Convenţiei de la Haga – în Luxemburg este eliberată de Ministerul Afacerilor Externe, în Germania de Ministerul de Interne de Land, în Franţa de Prefectură etc.). Traducerea se poate face și direct la Ambasadă.

 

1. Încheierea căsătoriei între doi cetăţeni români

 

Pentru a se putea căsători la Ambasadă, cetăţenii români trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

– bărbatul să fi împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia să fi împlinit vârsta de 16 ani;

– să nu fie deja căsătoriţi;

– să prezinte documente de identitate valabile (paşapoarte sau cărţi de identitate).

 

Acte necesare:

1. Declaraţia de căsătorie, semnată de viitorii soţi la sediul Ambasadei. Aceștia declară că doresc să se căsătorească, că respectă cerinţele prevăzute de art. 4-10 din Codul familiei, cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi lipsa impedimentelor la căsătorie, că au luat cunoștință reciproc de starea de sănătate a partenerului și precizează care va fi numele purtat în timpul căsătoriei.

2. Paşapoartele sau cărţile de identitate valabile, originale şi fotocopii.

3. Certificatele de naştere, originale şi fotocopii.

4. Declaraţie scrisă personală semnată la sediul Ambasadei privind situaţia căsătoriilor anterioare, însoţită, când este cazul, de:

– copia sentinţei de divorţ sau a hotărârii de anulare a unei căsătorii anterioare, definitivă şi irevocabilă;

– certificatul de deces al fostului soţ;

– certificatul de căsătorie anterior, cu menţiunea desfacerii căsătoriei.

5. Certificate medicale (prenupţiale), originale, în care să se precizeze dacă viitorii soţi sunt sau nu apţi pentru căsătorie; aceste certificate sunt valabile 14 zile de la data emiterii.

 

 

2. Încheierea căsătoriei între un cetăţean român şi un cetăţean străin

 

Cetățeanul român va pregăti actele mai sus menționate, iar cetățeanul străin va prezenta în plus:

1. Certificatul de celibat, eliberat fie de autorităţile competente ale statului al cărui cetăţean este fie de către misiunea diplomatică ori oficiul consular competent al statului respectiv în Luxemburg

2. Certificatul de cutumă privind condiţiile de formă şi de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei, eliberat fie de autorităţile competente ale statului al cărui cetăţean este, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului respectiv în Luxemburg.

 

Cetăţenii români care doresc să se căsătorească la primăriile din Marele Ducat de Luxemburg pot obţine de la Ambasada României, următoarele acte:

– traducerea legalizată a originalului certificatului de naştere;

– certificatul de cutumă;

– declaraţia de celibat, semnată în faţa consulului şi legalizată. Persoanele divorţate trebuie să prezinte hotărârea de divorţ cu menţiunea că sentinţa este definitivă, iar cele văduve vor prezenta certificatul de deces al soţului sau soţiei decedate.

După încheierea căsătoriei la primăriile din Marele Ducat de Luxemburg, aceasta trebuie să fie transcrisă și în actele de stare civilă din România.

 

3.2. Parteneriatul civil (PACS)

Parteneriatul civil (Pacte civil de solidarité – PACS) este uniunea liberă dintre două persoane de sex diferit sau de acelaşi sex, care trăiesc în cuplu, au acelaşi domiciliu şi au declarat parteneriatul lor în faţa ofiţerului de stare civilă. Ei se numesc „parteneri”. În Luxemburg, partenerii beneficiază, prin lege, de o parte din avantajele căsătoriei.

 

Acte necesare pentru înregistrarea unui parteneriat civil:

1. Copie după paşaport.

2. Copie după certificatul de naştere – de preferinţă în formatul nou, pentru că nu necesită traducere (formatul vechi necesită traducere).

3. Certificat de rezidenţă, care să ateste domiciliul comun.

4. Certificat care atestă că nu există alte căsătorii sau parteneriate înregistrate în Luxemburg – se solicită la Registrul Civil (Répertoire civile) pentru fiecare partener.

Solicitarea se face în scris, menţionându-se numele, prenumele, starea civilă, adresa şi numărul de securitate socială (unde acesta nu există, se face menţiunea fără număr de securitate socială). Se semnează şi se anexează o copie a cardului de securitate socială şi a cărţii de identitate sau a paşaportului şi se trimit pe adresa Registrului Civil:

Parquet général

Service du répertoire civil

Cité judiciaire

Bâtiment BC – 1er étage

L-2080 Luxemburg

Tel.: (+352) 47 59 81-341

Fax: (+352) 47 05 50

5. Certificat de cutumă de la Ambasada României – un singur exemplar.

6. Copie după hotărârea de divorţ (dacă este cazul).

 

Toate aceste documente, însoţite de originalele certificatelor de naştere şi ale paşapoartelor, respectiv hotărârea de divorţ (dacă este cazul), se depun la Registrul de Stare Civilă:

 

Hôtel de Ville – État-Civil

L-2090 Luxemburg

 

Program cu publicul

Luni-Vineri: 8.00 – 17.00

 

Telefoane

Extrase de acte: 4796-2631

Căsătorii / Parteneriate: 4796-3020 / 2630

Înregistrarea naşterii: 4796-2632 / 4208

Înregistrarea decesului: 4796-2633 / 4153

E-mail: standesamt@vdl.lu

Fax: 47 36 53

 

 

Anularea unui parteneriat

 

Parteneriatul poate fi anulat în două moduri:

– fie printr-o declaraţie de comun acord a celor doi parteneri făcută în faţa ofiţerului stării civile din localitatea în care a fost declarat acesta, chiar dacă între timp partenerii şi-au schimbat domiciliul;

– fie printr-o declaraţie unilaterală a unuia dintre parteneri. În acest caz, co-partenerul va fi informat în prealabil de acţiunea începută de partener printr-o justificare înmânată de un aprod.

 

Acte necesare pentru anularea parteneriatului:

– carte de identitate, pentru cetăţenii luxemburghezi;

– paşaport, pentru cetăţenii străini;

– certificat de rezidenţă din localitatea de reşedinţă;

– certificat care atestă înregistrarea parteneriatului declarat în Registrul de Stare Civilă (Répertoire civil) de pe lângă Parchetul General.

 

În cazul declaraţiei unilaterale, trebuie să fie anexată o copie a justificării înmânate de aprod.

 

Declararea oficială a anulării parteneriatului

Dacă dosarul este complet:

– ofiţerul stării civile verifică declaraţia de parteneriat şi înregistrează declaraţia de anulare a parteneriatului;

– în termen de trei zile, declaraţia de anulare a parteneriatului este transmisă Parchetului General Luxemburg pentru arhivare.

 

După anularea parteneriatului, cu condiţia ca cererea să fi fost depusă în următoarele trei luni, judecătorul (juge de paix) dispune măsurile urgente şi provizorii determinate de această încetare, privind:

– ocuparea reşedinţei comune;

– persoana şi bunurile partenerilor;

– obligaţiile legale şi contractuale ale celor doi parteneri.

 

3.3. Divorţul

 

3.3.1. Legea aplicabilă pe teritoriul Marelui Ducat de Luxemburg

 

În cauzele de divorţ care implică soţi de diferite cetăţenii, instanţele din Marele Ducat rezolvă conflictele de lege în baza articolului 305 al Codului civil luxemburghez.

 

Legile aplicabile pe teritoriul Luxemburgului sunt:

– Legea naţională a soţilor, când ambii au aceeaşi cetăţenie;

– Legea statului de domiciliu, când soţii au cetăţenii diferite.

 

Important! În cazul unui divorţ între doi cetăţeni români, vor fi aplicate dispoziţiile legii române.

 

În România, dispoziţiile de drept material privind divorţul sunt stipulate în Codul familiei (articolele 37-44) iar cele de drept procesual în Codul de procedură civilă (articolele 607-619).

Aceste dispoziţii prevăd două forme de desfacere a căsătoriei prin divorţ: divorţul amiabil, prin consimţământ mutual, şi divorţul din motive temeinice, atunci când raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

 

 

Important! Tribunalul va aplica condiţiile legale ale divorţului aşa cum sunt definite de legea română în vigoare. Codul de procedură civilă luxemburghez va administra însă specificităţile locale în modul de sesizare a instanţei.

 

 

3.3.2. Procedurile de divorţ existente în Luxemburg

 

Potrivit dispoziţiilor luxemburgheze în vigoare, există trei forme de desfacere a căsătoriei prin divorţ şi anume:

 

a) Divorţul amiabil, prin consimţământ mutual (art. 275 Codul civil luxemburghez)

 

Pentru pronunţarea divorţului prin consimţământ mutual (acord), trebuie să fie îndeplinite două condiţii:

– să fi trecut cel puţin doi ani de la oficierea căsătoriei până la data sesizării instanţei;

– ambii soţi să aibă cel puţin vârsta de 23 de ani.

 

În cazul acestei modalităţi de divorţ nu sunt necesare nici dovedirea unei culpe pentru desfacerea căsătoriei şi nici cunoaşterea motivelor de divorţ.

Avocatul sau notarul va redacta un contract de separaţie în care soţii definesc, de comun acord, următoarele aspecte:

– partajul bunurilor mobiliare şi imobiliare comune;

– custodia şi încredinţarea copiilor minori / dreptul de vizită şi de găzduire;

– pensia alimentară pentru copii;

– pensia alimentară pentru copii şi, eventual, pentru unul dintre soţi.

Dacă soţii au ajuns la un acord privind toate aceste puncte, fără nici un fel de rezerve sau condiţii, vor depune contractul încheiat la Tribunal şi vor fi audiaţi de un judecător, care le va prezenta consecinţele demersurilor făcute şi va aprecia reala voinţă a părţilor de a duce până la capăt procedura de divorţ.

După o primă audiere, soţii îşi vor confirma din nou voinţa de a divorţa în faţa judecătorului. Divorţul va fi pronunţat doar după o a doua audiere, dacă voinţa soţilor de a divorţa rămâne fermă şi definitivă, în condiţiile definite de contractul de separaţie.

 

b) Divorţul din culpa exclusivă a unuia dintre soţi (art. 229 Codul civil luxemburghez)

 

Pentru a fi pronunţat divorţul din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, trebuie dovedită culpa exclusivă a soţului pârât.

Motivele invocate pentru a se pronunţa divorţul din culpa exclusivă a unuia dintre soţi pot fi: relaţiile extraconjugale, violenţa conjugală, fizică sau verbală, părăsirea domiciliului conjugal, lipsa relaţiilor intime, oricare dintre acestea trebuind să fie dovedite prin mărturii, certificate medico-legale sau alte înscrisuri.

Toate dovezile trebuie să arate că este imposibilă continuarea căsătoriei şi că nu există nicio posibilitate de împăcare între soţi.

Modul de sesizare a Tribunalului este citaţia în justiţie. Aceasta se compune de obicei din două părţi diferite:

– Procedura de divorţ propriu-zisă: judecătorul va tranşa definitiv atât cererea principală de divorţ, cât şi cererile accesorii (custodia copiilor, partajul bunurilor comune, pensia alimentară etc.).

– Măsurile provizorii (separaţia de corp, pensia alimentară, custodia şi încredinţarea copiilor) sunt valabile pe toată durata procesului, până la momentul în care se va tranşa procedura de divorţ propriu-zisă.

Măsurile provizorii se tranşează relativ repede prin procedură rapidă, aşa-zisul référé-divorce. În mod normal, judecătorul se va pronunţa într-o lună sau două de la notificarea citaţiei, însă totul depinde de complexitatea cazului şi de instrumentarea dosarului de către avocaţi. Aceste termene nu sunt definitive şi pot suferi modificări în cazul în care apar elemente noi.

 

 

c) Separaţia de corp

 

Inspirată de dreptul italian, procedura de separaţie de corp necesită separaţia prealabilă a soţilor pe o durată de trei ani.

După trei ani de separaţie de corp, fiecare dintre soţi va putea cere divorţul dacă partenerul nu consimte să înceteze separaţia şi să se reintegreze în domiciliul conjugal (art. 310 Codul civil luxemburghez).

Motivele separaţiei sunt identice cu cele necesare pentru divorţul din culpă, iar procedura este identică.

 

 

3.3.3. Locul judecării divorţului

 

De regulă, instanţa teritorială competentă în cazul acţiunilor de divorţ este instanţa ultimului domiciliu comun al soţilor, dacă cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia acelei judecătorii.

 

 

3.3.4. Informaţii suplimentare

 

În marea majoritate a cazurilor, procedura de divorţ necesită asistenţa unui avocat sau a unui notar, chiar în cazul unui divorţ prin consimţământ mutual. Dacă părţile nu se înţeleg şi nu sunt de acord în totalitate, este bine să apeleze la un avocat, deoarece încredinţarea copiilor şi partajul pot genera în timpul procesului o serie de probleme complexe.

Costurile sunt variabile şi depind în general de experienţa şi reputaţia avocatului, de situaţia clientului şi de complexitatea şi durata procedurii de divorţ.

Practica avocaţilor luxemburghezi nu implică încheierea unui contract de asistenţă juridică cu clientul, de aceea este cu atât mai important ca solicitantul să se informeze de la început cu privire la onorariul practicat de avocatul ales.

 

Important! Cetăţenii cu venituri reduse, în anumite condiţii, pot solicita asistenţa juridică la Baroul avocaţilor luxemburghezi. În acest caz, onorariul avocatului va fi plătit de statul luxemburghez.

 

 

3.3.5. Înscrierea divorţului la Ambasada României

 

Fiind vorba despre o hotărâre pronunţată într-un stat membru UE – Luxemburg sau unul dintre statele din Marea Regiune – hotărârea de divorţ nu mai trebuie să fie recunoscută de către un tribunal teritorial competent din România. Este însă necesar ca decizia de divorţ să fi rămas definitivă şi irevocabilă şi să poarte apostila emisă de autorităţile străine.

Apostila pe sentinţa de divorţ în original se poate obţine:

În Luxemburg:

Passeports et légalisations

43, bld. Roosevelt, L-2450 Luxemburg

Tel.: (+352) 247 – 88300

http://www.mae.lu/

Preţ: 5 euro

 

În Belgia:

Affaires étrangères, Service de Presse

15 rue des Petits Carmes, 1000 Bruxelles

Tel.: +32 2 284 20 23

Fax: +32 2 284 90 95

Preţ: 10 euro

 

În Germania:

Landgericht Saarbrücken

Franz-Josef-Röder-Straße 15, 66119 Saarbrücken

Tel.: +49 681 501-05

Fax: +49 681 501-5256

 

 

În situaţia în care căsătoria s-a oficiat în România, iar divorţul s-a pronunţat în străinătate, cererea de înscriere a divorţului va fi depusă, personal sau prin împuternicit, cu procură specială autentificată la notar, la secţia consulară a ambasadei sau la sediul serviciului public comunitar, respectiv primăria, din localitatea unde s-a oficiat căsătoria.

În situaţia în care atât căsătoria, cât şi divorţul s-au pronunţat în străinătate, dosarul de înscriere a divorţului va fi trimis, prin intermediul Secţiei Consulare a Ambasadei, la Starea Civilă a Sectorului 1 București.

 

În ambele situaţii, dosarul trebuie să conţină:

– hotărârea de divorţ rămasă definitivă, cu apostilă emisă de autorităţile străine, original şi copie legalizată;

– traducere legalizată a hotărârii de divorţ;

– certificat de naştere, fotocopie;

– certificat de căsătorie, original şi fotocopie;

– paşaport străin sau românesc, fotocopie;

– carte de identitate, fotocopie;

– declaraţie notarială dată de ambii soţi cetăţeni români la ambasadă sau la un notar (dar care sa aibă aplicată Apostila de la Haga) cu privire la numele de familie după divorţ, în cazul în care acest lucru nu este deja specificat în sentinţa judecătorească străină.

Procedura înscrierii divorţului pronunţat în străinătate se va finaliza, după caz, cu eliberarea unui certificat de naştere cu menţiunea divorţului sau cu menţiunea divorţului în certificatul de căsătorie.

​

3.4. Înregistrarea naşterii unui copil

3.4.1. Înregistrarea unui copil la Primăria din Luxemburg

 

Orice naştere trebuie declarată în termen de cinci zile de unul dintre părinţi. Declaraţia de naştere se face la Oficiul de Stare Civilă al localităţii în care a avut loc naşterea.

Numele şi prenumele sunt la alegerea liberă a părinţilor, încă din 2006. Noul născut poate purta numele de familie al tatălui, al mamei, al tatălui şi al mamei sau al mamei şi al tatălui. Nu are importanţă dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu.

 

Important! Toţi copiii unui cuplu trebuie să aibă acelaşi nume de familie!

 

Numărul de telefon la care puteţi apela Oficiul de Stare Civilă din Luxembourg Ville pentru întrgistrarea unei naşteri este: 4796-2632 / 4208

 

3.4.2. Înscrierea unui copil la Ambasada României din Luxemburg

 

Cetăţenii români care devin părinţi în Marele Ducat de Luxemburg sau în Marea Regiune trebuie să înscrie naşterea copilului lor în acte de stare civilă româneşti. Este singura modalitate prin care actele de stare civilă ale cetăţenilor români întocmite de autorităţile străine au putere doveditoare în ţară.

Faptul că un copil s-a născut pe teritoriul Marelui Ducat de Luxemburg, în Franţa, Germania sau Belgia nu îi conferă acestuia în mod automat şi cetăţenia statului respectiv.

Copilul născut din părinţi români, sau având un părinte cetăţean român, este la rândul său cetăţean român. De aceea, pentru ca un copil să poată beneficia de acte de identitate/documente de călătorie valabile (paşaport temporar valabil un an, sau paşaport biometric valabil trei ani pentru copiii mai mici de 6 ani) este necesar să se obţină un certificat de naştere românesc.

 

Pentru aceasta, părinţii au la dispoziţie două posibilităţi:

 

1. Certificatul de naştere obţinut de la autorităţile străine poate fi transcris în România, la primăria localităţii pe raza căreia domiciliază părinţii/părintele declarant, sau la primăria sectorului 1 Bucureşti, în cazul în care solicitantul nu are domiciliul în România. Demersurile pentru transcrierea certificatului de naştere străin se pot face personal sau prin mandatar, în baza unei procuri întocmite la ambasadă.

Actele necesare sunt:

a) certificatul străin, original şi copie legalizată;

b) traducere legalizată în limba română a certificatului;

c) copii ale actelor de stare civilă şi de identitate ale părinţilor copilului.

 

2. Certificatul de naştere obţinut de la autorităţile străine poate fi înscris în registrele de stare civilă româneşti, direct la Secţia Consulară a Ambasadei României în Marele Ducat de Luxemburg.

Părintele (sau părinţii) declarant (declaranţi), sau chiar minorul – în cazul în care acesta a împlinit 14 ani – va intra în posesia unui certificat de naştere românesc în decurs de 7-10 zile lucrătoare.

Copilului născut după 2004 i se va atribui, direct de la ambasadă, un cod numeric personal. Pentru copiii născuţi înainte de 2004, CNP-ul va fi atribuit din ţară, în urma unei proceduri ulterioare.

Actele necesare sunt:

a) cerere de înscriere;

b) extrasul actului de naştere, eliberat de autorităţile luxemburgheze;

c) actele de identitate valabile ale părinţilor;

d) certificatul de căsătorie românesc al părinţilor, dacă este cazul;

e) declaraţie-tip din care să rezulte că nu s-a mai cerut înscrierea/transcrierea certificatului în registrele române de stare civilă.

 

3.5. Ajutoare sociale şi alocaţii familiale

 

Există mai multe tipuri de prestaţii familiale pentru părinţii copiilor rezidenţi în Luxemburg. Organismul care se ocupă cu acordarea acestora este Caisse Nationale des Prestations Familiales (www.cnpf.lu) (CNPF).

Ajutoarele se acordă doar dacă sunt solicitate în scris de către beneficiar. Termenele pentru a le cere variază. De obicei, pot fi solicitate în aproximativ un an de la începerea dreptului de a primi banii (de exemplu un an de la naşterea copilului pentru alocaţia de naştere). Ajutoarele neatribuite se prescriu în doi ani.

 

Obligaţii

Cei care beneficiază de alocaţii sunt obligaţi să înştiinţeze CNPF privind orice schimbare a statutului care ar influenţa sumele acordate, în maxim o lună de la schimbare (divorţ, schimbarea custodiei, schimbarea ţării de rezidenţă). În cazul în care Casa nu a fost înştiinţată, cel care a beneficiat nejustificat de alocaţia respectivă va fi obligat să ramburseze sumele primite în plus. Lista completă a schimbărilor de situaţie care pot influenţa acordarea ajutoarelor sau suma acordată se găseşte pe www.cnpf.lu > Les demarches > Punctul 2, în josul paginii.

 

Important! Este interzis ca un beneficiar să primească acelaşi tip de alocaţie de două ori pentru acelaşi copil (de exemplu, una în Luxemburg şi una în România).

 

Dreptul la prestaţii

Dacă familia locuieşte legal în Luxemburg, are dreptul la toate tipurile de ajutoare, indiferent de naţionalitatea părinţilor sau de activitatea acestora.

Dacă familia nu locuieşte în Luxemburg, dar unul dintre părinţi lucrează în Luxemburg, atribuirea alocaţiilor depinde şi de naţionalitatea părintelui care lucrează în Luxemburg şi de legislaţia ţării de rezidenţă a familiei.

Condiţiile de obţinere a alocaţiilor familiale depind de foarte multe variabile, printre care: legislaţia luxemburgheză, legislaţia europeană, acordurile bilaterale. De aceea nu toate tipurile, condiţiile, excepţiile şi sumele au putut fi detaliate şi se recomandă ca persoanele interesate să se adreseze direct la CNPF la adresa: 34, av. de la Porte Neuve, L-2227 Luxembourg, sau la telefon: 47 71 53-1

 

Important! Prestaţiile familiale nu sunt impozabile şi nu sunt supuse niciunui tip de alte taxe.

 

 

Tipuri de prestaţii

Prestaţiile se acordă în funcţie de statutul de rezident şi de statutul de angajat.

 

Alocaţia de naştere

Se poate atribui doar rezidenţilor (transfrontalierii pot beneficia de alocaţii echivalente în ţara de rezidenţă). Aceasta se atribuie în trei tranşe: prenatală, la naştere şi postanatală. Scopul acestei alocaţii este reducerea mortalităţii, ajutorul şi urmărirea mamei şi a copilului din punct de vedere medical. Din acest motiv, condiţiile de atribuire cuprind efectuarea a şase examene medicale şi naşterea într-un spital de pe teritoriul luxemburghez (cu mici excepţii de ordin medical). Alocaţia se atribuie mamei.

De tranşa a doua beneficiază şi cei ce adoptă un copil, indiferent de locul naşterii acestuia.

 

Alocaţia de maternitate

Se acordă rezidenţilor la naşterea unui copil sau la adopţie, dacă mama nu munceşte sau dacă nu are dreptul la concediu de maternitate indemnizat, sau dacă suma primită în timpul concediului de maternitate este mai mică decât alocaţia.

Durata maximă de acordare este de 16 săptămâni.

 

Indemnizaţia pentru concediul parental

Fiecare părinte care a lucrat în Luxemburg cel puţin un an neîntrerupt are dreptul la concediu parental. Acesta poate fi de maxim un an (un an, dacă lucrează în această perioadă cu jumătate de normă sau şase luni, dacă nu lucrează deloc). Dacă ambii părinţi doresc concediu parental, perioadele trebuie să se succeadă. Dacă unul dintre părinţi nu are dreptul la concediu, celălalt părinte are dreptul la două concedii.

Concediul parental se poate lua până la o vârstă maximă a copilului de 5 ani.

Indemnizaţia de concediu nu se cumulează cu alte tipuri de prestaţii. Condiţiile de acordare sunt complexe, în funcţie de locul de muncă şi de situaţia familială.

 

Alocaţia familială

Se acordă copilului pentru completarea veniturilor pentru creşterea acestuia. Acesta trebuie să fie rezident în Luxemburg iar măcar unul dintre părinţi să fie supus legislaţiei luxemburgheze în materie de securitate socială. În caz contrar se aplică anumite proceduri excepţionale.

Copilul poate beneficia de alocaţie până la 18 ani, până la 27 de ani (dacă îşi continuă studiile) sau pe termen nelimitat (cazul copiilor cu dizabilităţi).

 

Alocaţia de început de an şcolar

Se acordă la început de an şcolar pentru completarea cheltuielilor ce pot apărea. Copilul trebuie să aibă cel puţin 6 ani.

 

Alocaţia pentru educaţie

Condiţiile de acordare sunt foarte complexe şi depind de situaţia profesională a părinţilor şi de venituri. Se acordă până la vârsta de doi ani sau în anumite cazuri particulare până la vârsta de 4 ani a copilului.

 

Boni

Bonificaţia suplimentară numită boni pour enfant, introdusă în 2008, se adresează familiilor plătitoare de impozite statului luxemburghez care primesc deja alocaţii familiale. Aceasta este o formă de ajutor complementară deducerii de impozite şi oferă anumite avantaje fiscale.

 

Pentru informaţii detaliate, consultaţi site-ul www.cnpf.lu.